Find my artworks on Saatchi Art

poveste simplă despre o luxaţie simplă

sunt artist nu cirpa_mic

ieri mi-am luxat creierul mic,

cu o respiraţie greşită.

aceasta inflamatie imi dă dureri în piept.

am observat totuşi şi altele.

una simplă e că portocaliul acum e gri.

un gri tuşit.

am observat şi că îmi intră diverse persoane în cap şi scotocesc.

mi-ar plăcea, nu e o formă care să-mi placă

mai mult îmi place mi-ar place.

eram pe veceu şi mă gândeam că Dali era un excentric.

că nu-i mirosea rahatul.

Capul nu mă doare dar mi-am rănit, cu bună intenţie, ochii pe feisbuc.

am citit pe internet că o durere este anihilată de una mai mare.

mă gândesc că nu e aşa de grav.

şi lui nichita, spre exemplu, nu-i mirosea a bine când vedea caii murind

când doreau câinii.

Dostoievski sigur îşi iubea idiotul!

Sau Amy…

cred că aveau cu toţii o luxaţie.

ştiu că trece, dar s-ar putea să-mi pară rău.

tot spre exemplu, am unghia aia cu problema care mă umileşte.

onicomicoză sună plastic dar totuşi jignitor.

aşa…

si acum îmi trece de la un cuvânt la fel de exotic: exoderil.

vezi, se adevereşte treaba cu durerea mai mare.

şi îmi pare rău.

vedeam cum unghia mea, adică coaja corpului meu, se transformă.

încetul cu încetul, devenea altceva.

acum revine ceea ce a fost

o banală unghie.

şi îmi pare rău.

cred că mi-am luxat creierul mic cu o respiraţie greşită…

 

 

 


Niciun comentariu

Lasa un comentariu

%d bloggers like this: