Find my artworks on Saatchi Art

Râma, un posibil pericol pentru omenire?

 

REP: Domnule Kiriakulos, sunteți cunoscut ca  unul din cei mai prestigioși râmologi din lume. După nenumărații ani petrecuți în preajma acestor vietăți, ce ne puteți spune despre acestea?

Kiriakulos: Încep prin a vă da câteva lămuriri privind modul în care privesc eu aceste viețuitoare. Mă simt oarecum vinovat și de aceea din dorința, explicită, de a informa corect cititorii dumneavoastră, am să fac o mică mărturisire. Am început prin a fi fascinat de această târâtoare dar după ani şi ani de studiu şi de trai comun, simt că sunt uimit şi fascinat .Dar asta nu e totul. Am sfârșit prin a fi cu totul speriat de propriile descoperiri. Şi chiar aș dori să trag un semnal de alarmă, să fim extrem de atenți cu târâtoarele astea căci cine știe prin ce întâmplare am putea deveni similari. Aşa încât s-ar putea ca unele dintre vorbele mele să fie alterate de acest sentiment.Văd că sunteţi neîncrezătoare, dar am să vă explic ce înseamnă această teamă. Norocul a făcut ca eu şi dumneavoastră să ne naștem oameni, dragă doamnă, dar în această lume există aceste ființe ce nutresc sentimente pe care dacă omenirea le-ar încerca lumea noastră ar fi dată complet peste cap, dacă nu chiar distrusă.

O mică descriere, pentru început ar fi, cred, potrivită. Râma este o componentă a familiei Oligochaeta. Trăiește în sol şi are corpul inelar. Interesant este că are un tub digestiv asemănător omului şi această asociere m-a făcut să fac precizările de mai sus, căci este cunoscut interesul speciei noastre față de subiectele culinare şi faţă de arta gătitului în general.

REP: Spuneați mai devreme despre un sentiment, că sunteți fascinat. Sentimentul de silă este unul pe care majoritatea oamenilor îl încearcă când vede o râmă, deci, nu înțeleg?!

Kiriakulos: Vedeţi dumneavoastră, noi oamenii suntem scârbiţi din pricina aspectului exterior, căci nu cunoaștem comportamentul social al acestor târâtoare, ceea ce este cu adevărat de repudiat. Explicația constă în aceea că au mai multe inimi. Câte inele atâtea inimi. Nouă ne e uşor căci avem o singură inimă şi de aceea am avut probabil posibilitatea să fim doar într-un singur fel dar aceste fiinţe sunt de-a dreptul înfricoșătoare datorită multitudinii de atitudini şi de sentimente.

REP: Domnule Kiriakulos, aveţi darul de a mă speria. Vă rog să fiți mai rezervat în aceste aprecieri, pentru a nu stârni panică printre cititorii noștri cu inima slăbită.

Kiriakulos: Dragă doamnă, nu cred că acestă posibilă amenințare este una imediată, Doar printr-o mutaţie ciudată sau prin cine ştie ce întâmplare am putea fi contaminaţi, aşa încât nu e nevoie decât de prudență. Dar să vă explic totuși la ce m-am tot referit, pentru a putea fi înțeles. Pentru a fi mai simplu am să fac referiri la comportamentul nostru. Așadar să încep cu hrana, cea mai elementară formă de supraviețuire. Este binecunoscut faptul că noi, oamenii avem mereu în frigider, strictul necesar caloric calculat mereu de acesta. Un prim fapt interesant pe care l-am descoperit la aceste ființe este că posedă, în mod surprinzător, cantităţi suplimentare de hrană şi asta nu e totul.  Se pare că fac asta în detrimentul altora. Adică există o tendință de a acumula cât mai mult doar pentru sine. La această manifestare eu i-am spus egoism, de la eu-ego. Aşa se face că multe dintre râmele cu care am trăit au mult peste greutatea considerată necesară supravieţuirii. Sigur că au apărut şi repercursiunile  în sensul în care nu mai pot străbate galeriile. Dar acest sentiment ciudat, egoism aşadar, nu se face simţit doar în ceea ce priveşte hrana ci în multe dintre aspectele vieţii sociale a acestor ciudate fiinţe. Pentru a putea să ajungă la silueta necesară aţi putea crede că au înțeles ce trebuie să facă.  Cel mai elementar lucru…

REP: Adică, să nu mai mănănce în plus!

Kiriakulos: Vedeţi! Ce simpli suntem noi oamenii? Datorită multitudinii de inimi cred că au şi o multitudine de creiere şi s-ar părea că așa este deși încă nu am descoperit acest lucru. În urma decesului nu am obţinut prelevare căci se storcoşesc rapid. Dar continui cercetările. Oricum, revenind, cred că așa stau lucrurile din momentul în care am văzut ce imaginaţie pot avea. Ce soluţie credeţi că au găsit ca alimentaţia în exces să nu fie eliminată? Au construit tunele mai mari!!! Exista o proportie directa intre mărimea avutului, să-i zic aşa, şi galeria în care locuiește râma.

REP: Uimitor!

Kiriakulos: Staţi, că asta nu e totul! Am studiat motivul pe care îl au să mănânce mai mult decât e necesar. Se pare că au făcut o plăcere în sine din a mânca. Dar acest sentiment nu are legătură doar cu alimentaţia. Am început cu aceasta datorită faptului că alimentația este primordială pentru toate fiinţele şi ca urmare mai uşor de înţeles pentru noi. Interesant este că râma este cu precădere o fiinţă solitară. Cel puţin aşa s-a crezut. Cum este cunoscut, are aparat autoreproducător deci nu are nevoie, efectiv, de altă râmă. Dar cum deja am arătat şi cred că ați întrevăzut şi dumneavoastră, ciudăţeniile acestei vietăţi nu se opresc aici. Din necesitatea acesta de a mânca în exces râmele se strâng în grupuri şi muncesc pentru hrană suplimentară. Da, ați auzit bine! De aici începe totul. Așadar ființa ce era prevăzută a fi solitară a devenit o ființă socială. Se pare că acest fapt a dat complet peste cap această specie. În comunitățile în care am trăit pentru studiu am putut să asist la întreaga panoplie de sentimente complet noi şi șocante, pentru mine ca ființă umană. Am putut asista la povești incredibile de viață, fiecare în sine fiind una de roman. Am asistat la căsătorii, la eclozări, la petreceri organizate sau nu. Sentimentul ce leagă două râme pentru a se uni este astăzi unul complet diferit de cel ce îl lega acum mulți ani. Astăzi sentimentul este acela de iubire. Dragă doamnă, acest sentiment este unul prin care două râme sărace, slabe, se unesc pentru a deveni grase. Adică ele știu că singure nu prea au șanse, așa încât se unesc, ca forțe şi depozite şi așa își sporesc șansele. Dar acest sentiment care la început avea o motivație clară, acum s-a pierdut ca şi sens şi a devenit de sine stătător. Pentru a putea fi înțeles să vă dau un exemplu. Ciocniți ouă de Paște?

REP: Da!

Kiriakulos: Cunoașteți motivul?

REP: Nu.

Kiriakulos: Vedeţi! Un comportament motivat a devenit un obicei aureolat de o emoție. Aşa s-a transformat şi la râme iubirea practică  în iubire pur şi simplu. Aşa se face că toate râmele tind la iubire.

REP: Este cu adevărat uimitor ce-mi spuneți, domnule Kiriakulos. Afirmați aşadar că râmele iubesc.

Kiriakulos: Da. Nu numai atât. Știm bine cum oamenii din dorința de a avea un copil într-un mediu organizat şi necomplicat a decis să facă această instituție: familia. Știm cum toți am fost de acord ca familia să aibă doi membri adulți şi unul sau doi copii. Dar şi noi se pare că am fost odată altfel. Bine că acum suntem perfecți, dragă doamnă. Totuși, să nu depășesc limitele cercetărilor mele. Așadar iubirea este acum ceea ce unește râmele tot în familii, ca şi noi. Dar cum se fac aceste alegeri? Aici se complică lucrurile. Dacă noi oamenii ne bazăm pe respect reciproc, pe considerație şi seriozitate, pe încredere, pentru că așa ne e firea, aceste viețuitoare sunt total diferite. printre altele râmele nu au nici un fel de încredere reciprocă. ca o paranteză aşa se explică că fiecare galerie este închisă prin tot felul de mijloace când locatarul pleacă de acasă. Revenind, de nenumărate ori o râmă caută să se căsătorească cu una mai avută.

REP: Nu le interesează, adică, buna înțelegere ?

Kiriakulos: Interesantă întrebare. Dragă doamnă, nu vă vine să credeți ce minți diabolice au. Au început să se aleagă după niște criterii total arbitrare. Unul dintre ele se numește frumusețe. Este atât de greu de descris acest sentiment încât nici nu mă străduiesc să o fac, căci nu ați avea pagini suficiente în revista dumneavoastră. Adevărate campanii de informare cu privire la tipul de frumusețe se fac permanent. Cu alte cuvinte cetățenii râme, sunt informați permanent ce fel de frumusețe este la modă.

REP: La ce?

Kiriakulos: Aaa… Moda este ceea ce place azi. Adică, şi vă văd ochii mirați, râmelor azi e posibil să le placă ceva şi mâine altceva. Am observat o atracție incontestabilă a râmelor cu depozite pline faţă de râmele ce astăzi sunt în standardele modei şi invers. Şi aici mă refer la siluetă, la stratul de mucus, la forma orificiului bucal şi cel anal. Introduc un nou termen specific acestei specii ciudate:instinct sexual. Dacă la începuturi râmele se autoreproduceau acum ele sunt interesate de alţi parteneri. Extraordinar în cazul lor este că au ambele organe genitale. Asta împreună cu mintea lor, ţin să vă reamintesc rezolvarea cazului galeriilor, duce la multe fapte greu de înţeles pentru noi ca oameni. Noi când am ales am ales. Dar râmelor le place să întrețină relaţii mai ales cu alții decât cei pe care şi i-au ales.

REP: Sunt complet lipsite de instinctul logicii naturii râmele, se pare!

Kiriakulos: Dacă lucrează  împreună râmele ce au decis să fie femele cu cele ce au decis să fie masculi caută să se reproducă dar nu pentru reproducere ci pentru ceva ce pare a fi si în cazul alimentației, plăcerea pură. da, Au o plăcere în sine de a avea relaţii sexuale doar pentru plăcere. De aici apar nenumărate conflicte pentru că acest comportament nu este acceptat.

REP: Pentru cititorii mei, pe care îi stimez atât, fac o sinteză. Spuneți că o râmă face o familie cu altă râmă dintr-un sentiment de iubire, ce înțeleg că este un obicei perceput de ele ca bun, apoi întrețin relaţii sexuale nu în scop reproducător, ci doar de plăcere şi mai ales cu alții decât partenerii aleși. Iar aceștia nu sunt de acord. Am înțeles bine?

Kiriakulos: Perfect! Şi de aici apar conflicte. Adică certuri violente între partenerii unei căsătorii. Căci partenerul râmă, în general odată ce alege o alta într-un fel crede că devine proprietarul, să zic așa, al celeilalte râme. Așadar râma nu dorește ca partenerul său să aibă vreun fel de relație cu o altă râmă. Se acceptă doar relațiile de muncă. Ca şi o picanterie, sunt galerii ocolitoare unde colcăie de râme dispuse să întreţină contra hrană relaţii sexuale cu râmele dornice. Vedeţi! Iar au rezolvat altfel problema, decât știm noi oamenii.

 

 

Continuarea acestei discuții extrem de interesante cu renumitul râmolog domnul Mihaylis Kiriaculos în paginile revistei de săptămâna viitoare .

Un interviu realizat de Fidelita Spirokulos

 

 


Niciun comentariu

Lasa un comentariu

%d bloggers like this: